articol publicat în Qmagazine.ro
Papa Francisc vorbind credincioșilor pentru prima dată după 40 de zile de spitalizare.
Foto ProfimediaExterne
Articol scris deAmbasador George Gabriel Bologan
Publicat pe data de 10-04-2025
Papa Francisc a murit în a doua zi de Paști. S-a dus discret, așa cum și-a trăit viața. A trecut la cele veșnice upă ce în ziua de Paști a transmis tradiționalul mesaj pascal „Urbi et Orbi”. Cu vocea scăzută, vizibil slăbit, Papa Francisc le-a spus credincioșilor: „Iubirea a învins ura. Lumina a învins întunericul. Adevărul a învins minciuna. Iertarea a învins răzbunarea. Răul nu a dispărut din istoria noastră, va rămâne până la sfârșit, dar nu mai are stăpânire, nu mai are putere asupra celui care primește harul acestei zile”. Cum a fost perceput Papa Francisc în pontificatul său, a povestit pentru Q Magazine ambasadorul român la Vatican, George Gabriel Bologan, al cărui text, scris cu câteva săptămâni înainte de moartea Suveranului Pontif, îl redăm mai jos:
„În acest timp îndelungat de internare, am avut posibilitatea să simt răbdarea Domnului” a mărturisit Papa Francisc la 23 martie, ziua externării sale după aproape 40 de zile petrecute într-un spital din Roma. Făcându-și apariția într-un scaun cu rotile, la un balcon al spitalului, pentru a-i saluta și a-i binecuvânta pe cei trei mii de romani și pelerini prezenți la amiază în curtea policlinicii, suveranul pontif a învins nu doar boala, ci și îndoielile celor care credeau că nu-l vor mai revedea.
ESENȚĂ ȘI EXPERIENȚĂ
Chiar dacă observăm procesul secularizării Occidentului, fascinația pentru papalitate și Vatican rămâne în preferințele oamenilor și a consumului de informație. Acest fapt se vede și în succesul pe care îl au unele filme („Cei doi papi”, „Conclavul” etc.) sau unele romane mai mult sau mai puțin documentate dintre care unele sunt pure ficțiuni exagerate. Pentru diplomație, Roma, mai precis Sfântul Scaun, rămâne un centru geopolitic al lumii care aplică conceptul de soft power, oferind o viziune globală și o interpretare echilibrată a faptelor care se petrec pe Pământ.
Scenă din filmul Conclav
Pentru a înțelege „filosofia” lui Jorje Mario Bergoglio, numele de mirean al Papei Francisc, devenit la 13 martie 2013 al 265-lea succesor al Sfântului Petru, putem porni de la înțelegerea opțiunii pentru numele de Francisc, fondatorul ordinului franciscan, patronul Italiei și al ecologiei și protecției mediului.
Alegerea numelui a fost un semnal clar al dorinței sale de a pune în centrul Bisericii sărăcia evanghelică, pacea și grija pentru creație.
Criteriile folosite în analiza personalității suveranului pontif fac parte dintr-o categorie diferită de cea folosită de preopinenții de fiecare zi, care uneori sunt destul de „șubrezi” chiar și în ceea ce consideră că sunt specialiști.
În cazul Papei, ne referim la un rol care nu este asemănător cu cel al unui lider politic oarecare, dimensiunea transcendentală a chemării fiind esențială.
Papa, în calitate de lider religios, învață și vorbește lumii despre calea desăvârșirii. Activitatea sa pune în evidență caracterul spiritual al misiunii de a vorbi lumii despre Hristos. Prin urmare, nu avem de-a face cu un șef de stat care să dea peste cap piețele financiare, ci cu o personalitate internațională care ne poate oferi o îndrumare despre cum putem să ne înțelegem rostul și sensul vieții.
Este primul Papă din America de Sud și primul papă extraeuropean, după Grigore al III-lea (care a fost originar din Siria).
Papa Francisc a fost declarat în 2018 de revista Forbes al șaselea cel mai influent om din lume.
A înțeles că în fața noilor probleme ale Bisericii nu se poate veni cu soluții vechi. Mesajele sale au îmbinat mereu esența cu experiența.
LA PERIFERIILE LUMII
Vizitele, spre exemplu, în Irak și Mongolia pot fi interpretate prin conceptul-cheie al pontificatului: grija pentru periferii.
Primul Papă care a vizitat Mongolia, teritoriu ce poate avea și o valență geopolitică, dacă ne gândim că se află între Rusia și China. Vizita la Ulaanbaatar, capitala Mongoliei, a evidențiat că pentru Episcopul Romei numărul sau marile adunări care inundă străzile nu reprezintă un criteriu, ci contează întărirea în credință și apropierea liderului de cei care își trăiesc credința cu sacrificii, în situațiile cele mai dificile.
Vizitele și mesajele transmise în Republica Democratică Congo și în Sudanul de Sud au fost inițiative curajoase, cu riscuri foarte mari de securitate, însă Papa a rămas consecvent cu Agenda sa.
Biserica Catolică este singura rețea care funcționează la scară panafricană. Unitatea Bisericii Romei și însăși structura acesteia reprezintă o șansă pentru a lega punți între Africa și restul lumii.
O UNITATE NEÎMPLINITĂ
De la începutul pontificatului, Jorge Mario Bergoglio a pus accentul pe importanța mărturiei comune a tuturor creștinilor, conștient fiind de riscul decredibilizării și al devalorizării creștinismului în fața agnosticilor, indiferenților și ultraprogresiștilor, precum și a celor care doresc să își motiveze sensul existenței prin învățătura lui Hristos.
Ecumenismul înseamnă și să ne ascultăm unii pe alții, evitând să ne acuzăm. Pe de altă parte, ecumenismul mai are un efect pozitiv: ne îndeamnă și chiar ne obligă, că place sau nu, la forme minimale de politețe care sunt necesare și în viața de zi cu zi între noi, la locul de muncă, cu vecinii etc.
Fixarea unei date comune a Paștelui este o constantă a Papei, care interpretează așteptările multor credincioși, ale numeroaselor familii mixte și mai ales ale importanței de a-L mărturisi credibil pe Hristos. Din păcate, nu a existat un răspuns încrezător, reconfirmându-se neputința umană când e nevoie de acte de curaj și viziune.
Așa cum am mai spus-o și în alte ocazii, întâlnirea din Cuba dintre Papa Francisc și Patriarhul Kirill, deși a fost un moment de speranță, cu o acoperire mediatică foarte generoasă, s-a diluat rapid. Un protagonist a rămas cu speranța, celălalt doar cu agenda politică.
Dialogul teologic, întâlnirile fraterne, sincere, și colaborarea pastorală sunt esențiale pentru a avansa și pentru a continua pe drumul unității. Dialogul interreligios și cel intercultural sunt o necesitate pentru evitarea conflictului dintre civilizații.
TEMELE FUNDAMENTALE
Papa Francisc a propus un nou model de dezvoltare umană integrală, ținând seama că lumea este puternic interconectată, depinzând toți de toți.
Într-o lume plină de conflicte și crize economice și sociale, suveranul pontif a considerat că viitorul omenirii depinde de incluziunea socială a celor marginalizați, de edificarea păcii și mai ales de dialogul social. Din păcate, numeroase episoade ne dovedesc că dialogul care ar rezolva multe dintre problemele și tensiunile existente este sufocat de mărăcinii egoismului și ai invidiei.
Discernământul (considerat de unii și gramatica oamenilor de bună-credință) este unul dintre cuvintele ce au caracterizat acest pontificat. Discernământul este soluția pentru a face alegerile corecte cu privire la sensul vieții, deși unele culturi doresc să golească discernământul de sens antropologic, adică de semnificatul pe care îl are obligația față de imperativele conștiinței. Numai în discernământ, scria Arturo Sosa, S.J., se integrează adevărul și libertatea, legea și responsabilitatea. Discernământul, care sperăm să fie o caracteristică a câtor mai mulți oameni politici, ajută să recunoaștem, să interpretăm și să știm cum și ce alegem pentru noi și pentru binele umanității.
Readucerea săracilor, a celor marginalizați și lipsiți de putere, în centrul priorităților Bisericii. Papa a susținut principiul smereniei în interiorul Bisericii, fiind un critic al privilegiilor, renunțând, de pildă, la mașinile de lux, preferând automobile modeste.
A fost un neobosit avocat al necesității de a proteja mediul înconjurător, aceasta fiind strâns legată de prioritatea justiției sociale, pentru că primii afectați de degradarea mediului înconjurător sunt cei săraci, excluși și lipsiți de putere.
Papa Francisc a pledat mereu pentru un dialog deschis între știință, religie, economie și politică, pentru a găsi soluții viabile la criza ecologică. Angajamentul față de protecția mediului trebuie să fie colectiv, implicând atât statele, cât și persoanele.
Deschiderea Bisericii către laici și către femei. Pentru prima dată în istorie, guvernatorul Statului Vatican este o femeie. În cazul Papei Francisc, ideile au devenit fapte.
Cum facem diferența între oameni morali și „cârcotași”?
George Gabriel Bologan, Ambasadorul României la Vatican în audiență la Papa Francisc
Instituțiile pot să se reînnoiască și să devină mai eficiente doar dacă oamenii și mai ales cei cu rol de conducere, își reînnoiesc sufletele. Papa Francisc a încercat să ne facă să înțelegem că cine are discernământ poate face diferența între oamenii morali și cei care seamănă frică, diversiune și diviziune sau pot lua decizii utile pentru împlinirea binelui comun.
Pentru suveranul pontif, viitorul umanității trece prin includerea socială a săracilor, prin edificarea păcii și prin dialogul social.
O politică în slujba oamenilor are nevoie de persoane care pun binele comun deasupra intereselor de grup.
În repetate rânduri, Papa a atras atenția asupra efectelor nocive ale bârfei, pe care o aseamănă cu efectul ciumei. Calomnierea este obiceiul toxic care nu ne ajută să devenim mai buni și „distruge viața socială, îmbolnăvește sufletele oamenilor și nu duce la nimic bun. Bârfele nu au nicio valoare”. A oferit învățături simple, dar profunde și cu efect concret în viața de zi cu zi. Introspecția și discernământul pot să-i ajute pe oameni să se transforme și să urmeze calea desăvârșirii, să trăiască deplin și mai profund. continuarea poate fi urmărită pe siteul Qmagazine.ro, publicat pe 10.04.2025