O întâmplare petrecută în timpul aterizării unei curse Ryanair pe ruta București-Roma în luna mai 2021 m-a inspirat să aștern aceste rânduri.
În timpul aterizării stewardesa anunță cu o intonație clară și caldă că debarcarea se va face treptat, în ordinea rândurilor pentru a se evita aglomerarea și îmbulzeala. Deși ar fi oarecum de la sine înțeles ca lucrurile să se petreacă astfel, după atingerea solului și începerea manevrei de parcare a aeronavei, deși semnalul legați centurile nu era stins, câțiva pasageri erau în picioare iritând personalul de la bordul avionului care repetă ușor congestionat mesajul de ocupa imediat loc până la momentul stingerii motoarelor și de a urma instrucțiunile, coborând ordonat respectându-se secvențialitatea numerotării rândurilor.
Aeronava oprește, semnalul luminos ”legați centurile” se stinge și ce să vezi… o doamnă mai tupeistă deja plonjase din spate în dreptul porții, iar alții erau pregătiți să ia cu asalt aeroportul în ciuda apelurilor repetate de bun simț ale stewardeselor la care unii reacționau cu un rânjet care sucomba decența și descurajau șansa triumfului corectitudinii.
Uimit priveam cu admirație la cei câțiva pasageri cuviincioși ce încercau să respecte îndemnurile companiei de zbor, de altfel chiar foarte utile. Decența celor câțiva contrasta din păcate cu ”nerăbdarea” și ”nervozitatea” celor mai mulți, developând oarecum o stare generală a societății umane.
Una din concluzii este că regulile ajută pentru o bună conviețuire astfel încât să ne reamintim una din temele acestui site, ”libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”. Deși suntem cu toții de acord că politețea este un act de civilizație, nerespectarea oarecum instinctivă a regulilor este cel mai probabil o atitudine rebelă față de ce ar putea să fie restrictiv, inclusiv condiționarea libertății de a coborî în fața celuilalt și chiar să îl împingi sau să îi muți bagajul fără să-i ceri voie. Sf. Pavel scrie în Romani 3, 20 că prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului, o interpretare a faptului că legea deja stabilește ce este bine și rău și ea apare ca o necesitate a suspendării legii iubirii, a îndepărtării harului, a respingerii bunului-simț ca parte a naturii omenești. Oamenii doar dacă sunt capabili de sentimente profunde vor fi înțelegători cu semenii lor.
Revenind la povestea noastră, avionul deși a zburat lin, am simțit o puternică zguduire în momentul aterizării pe pământ (după ce în văzduh totul părea ordonat, chiar sub constrângerea respectării regulilor de zbor urmate întocmai de toți pasagerii). Odată ajunși pe sol, zguduirea a fost amplificată de cei care au moduri diferite de a înțelege libertatea și conviețuirea, dar probabil pretind rigurozitate și sunt aprigi judecători cu alții. Faptul de a ne simți bine în lume este rezultatul discernământului, naturii profunde și al regulilor pentru a evita deluviul haosului și al grobianismului, al fentei ca ”virtute”. Soluția: să propunem bunul simț ca modă!