Mi-am amintit despre o carte cumpărată la Bruxelles în timp ce mă aflam la o reuniune alături de bunul meu prieten Maestro E.H., ”Europa: Notre Histoire” și în special despre un capitol care mi-a trezit interesul, dedicat lui Shakespeare prezentat ca unul care întrupa spiritul european oarecum ”avant la lettre” dacă ne gândim la consacrarea politică contemporană a conceptului de a fi european, deși încă pentru mulți ambiguu. Capitolul propune o înțelegere a dramaturgului englez a cărei operă pornește de la patrimoniul greco-roman, parcurge harta Europei, trecând prin Italia și ajungând în Danemarca. Având ocazia să iau parte la o piesă interpretată în spațiul mirific al teatrului ”The Globe” din Londra, am participat la reprezentarea lui Henric al V-lea fiind interesat să aud cuvântarea din Ziua Sfântului Crispin, un discurs motivațional, înaripat, în care Henric al V-lea aflat în fața numeroasei armate franceze face diferența între număr și cei mai puțini dar vrednici de a face istorie și de a fi pomeniți în veacuri. De fapt prin rememorarea bătăliei din 1415 la Agincourt, dincolo de redarea unui episod sângeros din istoria bătrânului continent, se află o filă a cruzimii care a fracționat Europa, dar și profilul unui conducător care, într-un moment de profundă criză socială, politică și religioasă, a lăsat generațiilor următoare o țară unită și un puternic simț de unitate națională. Ca notă de subsol, paradoxul discursului din Ziua Sfântului Crispin este că Henric al V-lea l-a folosit împotriva francezilor, iar în Primul Război Mondial rectorul Universității din Nancy îl citează pentru a susține alianța franco-britanică împotriva germanilor. Cu ocazia comemorării a 300 de ani de la moartea lui Shakespeare la Paris, în 30 aprilie 1916, acesta este pomenit sugestiv ca o ”cratimă” a uniunii franco-britanice. Europa a avut un loc preferențial în universul shakespearian, într-o perioadă dificilă în care mijloacele de comunicare și de redactare erau extrem de limitate, de unde și o parte din valoarea adăugată a operelor. Putem să recunoaștem în Shakespeare un autor care aduce la lumină valori, obiceiuri, culturi, dar și asemănări ale sensibilității umane într-o imagine transnațională în sânul acestui context european. Subscriu că Shakespeare este un reper al memoriei europene. O bună temă de studiu pentru cei interesați poate fi rolul lui Shakespeare în crearea unui sentiment de identitate europeană. Făcând o permisivă extrapolare imaginară, mă întreb instinctiv dacă Shakespeare ar fi votat pentru Brexit sau nu?! Dar vă las să răspundeți făcând tot un exercițiu imaginar, după reparcurgerea unei părți din scrierile sale care reproduc valori și sentimente care ne sunt comune și chiar melancolice dincolo de vitregiile sorților. Un lucru este sigur, Europa i-a fost o sursă de inspirație și el, la rândul lui, este o sorginte de suflu pentru europeni, a unității acestora prin cultură și prin cunoaștere. Alăturat câteva texte sugestive pentru a aprofunda cum este interpretat Shakespeare în lumea din care facem parte, până acolo însă vă sugerez să parcurgeți următorul articol care ne va ajuta să ne formăm și un mod de interpretare care să depășească frontierele superficialității https://www.britishcouncil.org/voices-magazine/what-did-europe-mean-shakespeare.
