Mitomania este o tendință de a fabula și de a crede că ceea ce se exagerează sau se minte este adevărat. Mincinoșii patologici schimbă realitatea pentru a obține atenție, admirație, recunoașteri chiar și premii false doar să le primească. Adevărul este condamnat în numele orgoliului nemăsurat. Mitomanii nu vor recunoaște niciodată că mint, că sunt persoane care se abat de la morală prin simplul fapt că minciuna corupe adevărul, sunt victímele propriilor fantezii, își proiectează în relatări episoade imaginare pe care le-ar fi dorit să le trăiască pe fondul frustrărilor de neîmplinire personală pentru a-și creiona un profil influent și pentru a-și acoperii golurile emoționale (un concept negativ despre tine însuți și o nevoie și dependență excesivă de atenție și aprobare, o frică ca frustarea să nu fie recunoscută de interlocutor, refuzul realității și așteptările false). Pericolul este că cei care suferă de mitomanie ajung în funcții de reprezentare, se hrănesc unul pe altul și încearcă să se impună iresponsabil și inconștienți de răul pe care îl pot provoca loruși și mai ales celorlalți, răstălmăcesc sensurile și folosesc ca tehnică deseori mesaje din genul ”șopârle”. Pentru o bună parte din această categorie, lumea începe și se termină cu ei, nu există un înainte și cine vine după ei este ”incapabil” să se ridice la nivelul lor. Mulți sunt neîndemânatici și atunci alții sunt de vină, ei sunt doar victime neînțelese, dar în fond sunt persoane slabe, inconsecvente, sfâșiate de conflicte interioare pe care și le cicatrizează doar prin a vorbi exagerat de mult despre ei. Este foarte greu să îi descifrezi deoarece sunt persoane uneori ”fascinante”. Prezumția de a se bizui doar pe sine, aroganța, suspiciunea nemotivată față de alții nu ajută megalomanului și mitomanului/mitomanei să își realizeze scopurile. Fără să își dea seama mitomanul(a) evită comparația cu alții, se află mereu în competiție, este idolatrul(a) propriei personalități, un subiect periculos pentru că refuză și nu realizează că există alții mai buni decât el sau ea, este un om bolnav în profunzimea personalității sale. Trufia și vătămarea altora prin denigrare, grija ca prin cuvinte presurate să vorbească de rău pe alții punându-se pe ei în valoare, este o altă descriere a mitomanilor. Egoismul lor generează doar intrigă, ură, dezbinare.
Care este diferența în comunicare dintre mitomani și restul lumii? Cei bolnavi de mitomanie, în momentul când povestesc ceva, au în minte sunetul a ceea ce spun nu imaginea reală descrisă de simțuri, spre exemplu când cineva spune că a fost cu cineva la masă care ar putea fi o personalitate politică importantă. Ar fi dorit dar nu a stat lângă ea atât de apropiat decât cel mult personalitatea închipuită a apărut la televizor și celălalt/ cealaltă înfuleca în timp ce își imagina că iau masa împreună 🙂🤦♀️. Faceți o analiză a consecințelor actelor unor astfel de persoane. Sigur ea cade în disgrație mai devreme sau mai târziu, chiar dacă acest lucru poate să se întâmple și înainte de moarte și abia apoi să înțelegem cu cine am pierdut timpul.
Chiar dacă dorința de dominare există în mulți dintre noi și din jurul nostru, capacitatea de a relaționa corect, respectând utilizarea normală a limbajului trebuie să apreciem corectitudinea vieții sociale și capacitatea noastră de a folosi rațiunea și de a lăsa să se exprime moralitatea instinctivă pentru a nu lăsa ca monstrul ”minciună” să ne divore.
Toți avem o viață plină de ambiții, frică și de griji, dar acest lucru nu înseamnă să cedăm în fața acestor sentimente îmbrățișând platoșa subțire a minciunii. Războaie, prietenii distruse, conflicte sociale sau civile au avut ca și cauze minciuna și ”nevinovăția” mitomanilor și a mitomanelor. Când vor realiza că scopul vieții omenești transcede această lume probabil abia atunci pot să își revină înainte de a fi prea târziu să facă și alte daune.