Fie că suntem creștini practicanți sau nu, atei, de alte religii, oricine în bună credință poate să își pună întrebări asupra semnificatului social, cultural și antropologic al Mariei din Nazareth. Izvoarele vremii nu sunt foarte multe, în prima perioadă a creștinismului erau orale, câteva referințe cheie se află în Noul Testament, mai multe în evangheliile apocrife și multe alte omilii, scrieri patristice, analize și dogme (Conciliul din Efes din 431) după momentul despărțirii acesteia de realitatea terenă. Cert este că nu vorbim de o ființă abstarctă ci de fiica lui Iaochim și a Anei.
Din punct de vedere al dialogului celor trei religii monoteiste, Maria este un punct de întâlnire comun unanim respectat, fiindu-i onorată și recunoscută valoarea purității. Nu voi intra în argumente teologice. Cert este că educația și formarea pe care le-a avut de copilă fiind crescută pe lângă Templu, o ajută să în etapele maturizării, să devină o ființă înțeleaptă. Smerenia sa este interpretată de către Luca ca sursă de putere, de fapt nu este un personaj oarecare cât timp, din punct de vedere teologic, este un factor cheie în istoria mântuirii (”a eliberării de rău”) și participă la schimbarea destinului omului și a istoriei sale. O prezență discretă, care nu este comună multor imagini ale femeilor din literatură și cinematografie deseori interpretând rolul unor ființe intrigante. Întruparea virtuților, umilința, decența, înțelepciunea, asumarea și înțelegerea rolului o fac ca după înălțarea Fiului să devină ceea ce mulți azi ar defini un lider, fiind un reper pentru comunitatea apostolilor și a primilor creștini.
M-au pătruns și mișcat mereu puterea de sacrificiu și rănile profunde provocate de moemntul condamnării, supliciului și execuției fiului său, momente necuprinse ca sens de oamenii superficiali. Fiul condamnat fără a fi purtat vreo vină.
Un episod relatat de Luca care în câteva cuvinte o descrie pe Maria este cel al vizitei la verișoara sa Elisabeta. Ce ni se transmite în câteva rânduri din capitolul 1, de la versetul 39 la 56?
1. Efortul/sacrificul pe care Maria îl face. O tânără însărcinată urcă pe jos un munte de șes, se ostenește făcându-i o vizită verișoarei sale Elisabeta care era înaintată în vârstă și avea o sarcină dificilă (cu Ioan Botezătorul). Este relevantă relația umană, interesul față de cineva care se află într-o situație complicată. Maria, iese din confort, nu se lasă descurajată de comoditate și se deplasează la Elisabeta fără să ”dispună” ca aceasta să vină la ea. Puține persoane creștine practică comportamente similare. Numeroase sunt cazurile de persoane singuratice, ce se află în nevoia de a primi o vizită de încurajare, o mângâiere, multe rudenii care își petrec duminica în singurătate, iar mulți dintre noi se cred pe soclul ( de altfel plin de fisuri al puterii și măririi de sine), doar că pe toți, fie focul, fie pământul ne va primi la fel, de aceea contează să chibzuim cât și în ce investim după exemplul Mariei din Nazareth.
2. Cuviința și umilința Mariei, însărcinată cu Fiul lui Dumnezeu, care o salută pe Elisabeta în momentul în care intră la aceasta în casă. Maria nu dovedește aroganță, chiar dacă este conștientă de superioritatea sa ca ființă predilectă a Providenței. Este un model de comportament, o inspirație pentru cum cei mai tineri ar trebui să-i respecte pe cei mai vârstnici. Cea care era templul divinității are un comportament normal, decent. Câți oare dintre cei care ne numim creștini procedăm în acest mod, dovedind cuvioșenie și respect? Poate dacă în locul Bibliei l-aș cita pe renumitul profesor Yuval Noah Harari ar fi pentru unii mai cool și o fac deoarece valoarea smereniei este adusă în atenție și de către acesta în cartea sa ”21 de lecții pentru secolul XXI” în care ne amintește la un moment dat că ”nu suntem buricul pământului”, din acest punct de vedere Maria este un exemplu clasic și eficient deoarece ascultând și fiind capabilă să facă diferența, alege un mod de viață capabil să schimbe lumea fără a cumpăra oameni de partea sa, înțelegând că omul este cel care contează.
3. Impresionează, printre altele, discreția cu care Maria din Nazareth intră în istorie, fără gălăgie, galerii, mitinguri, spații cumpărate în presă, influenceri, compromisuri cu trusturi de presă, manipulare sau mituire. Deși ar fi putut să o facă nu mobilizează masele să se revolte în momentul condamnării fiul său inocent. Când o vizitează pe Elisabeta face un gest de altruism, de omenie, nu merge în vizită cu scopuri ascunse, de a cleveti sau de a unelti împotriva cuiva, prin urmare viața poate fi trăită frumos.
Din exemplul Mariei se pot inspira pentru o lume firească și clericii și ateii și credincioșii și laicii. Vizita la Elisabeta demonstrează încă o dată că afecțiunea este mai importantă decât banii. Personalitatea Mariei din Nazareth a fost o sursă de inspirație pentru poeți, dramaturgi, scriitori, printre cei clasici aflându-se Dante și Petrarca care au ”cântat” și descris în expresii particulare imaginea Mariei, Rainer Maria Rilke, poet ce se definea deopotrivă laic și religios a dedicat, de asemenea, timp pentru reflexie și versuri Mariei. Și Mihai Eminescu în poeziile de cugetare profundă ”Răsai asupra mea” și ”Rugăciune” cuprinde relația dintre suflet și divinitate și recunoaște că Maria din Nazareth rămâne un reper pentru o lume dezorientată.