Perioadele de precampanie, lecturile cu conținut și viața în general ne oferă șanse de a aprofunda fenomenul uman și să recunoaștem că totul în jurul nostru poate deveni mai frumos doar înconjurați de oameni care iradiază încredere, cumpătare și mai ales bun-simț.
Recunosc că sunt inspirat în așternerea acestor rânduri de un articol citit în publicația online Contributors, semnat de Adela Toplean ”Despre oportunism”. Un articol pe care îl sugerez pentru că oferă o descriere completă a oportunistului, ființa umană erodată și consumată de egolatrie, nefericită și mereu cu timpul insuficient pentru goana după preamărire și imagine.
Un oportunist este o persoană care exploatează fiecare situație în interes propriu, adesea fără a ține cont de etica, moralitatea sau impactul asupra altora. La o primă strigare am putea să îl definim pe oportunist ca un șmecher pragmatic. Oportunismul se manifestă printr-o flexibilitate excesivă a valorilor și principiilor, schimbate după cum dictează circumstanțele. Oportunistul este un ambițios care nu înțelege ce este fericirea, în numele compromisului pentru a urca pe scările alunecoase ale gloriei își vinde și credința (dacă o are). Nu sunt persoane de încredere pentru că deși sunt vocali în apărarea principiilor, în numele ”adaptabilității” le calcă în picioare și trec peste cadavre, trădând și prieteni și valori. Oportunistul și ambițiosul se gudură pe lângă oamenii cu funcții chiar dacă le sunt de multe ori inferiori din punct de vedere intelectual și fac tot felul de piruete politice sau acrobații pentru un post sau altul, se fac indispensabili și le place să stea la masă cu “șeful” (care bineînțeles se schimbă în funcție de oportunități). Suferă de narcisism, iar locul luciului de apă în care se oglindea Narcis azi e luat de diferite rețele de socializare ale căror tehnici te fac să pari “minunat(ă)”, iar lăudătorii de serviciu te pot duce în derivă crezând că tu ești ”începutul și sfârșitul” și nu Altcineva. Oportuniștii au un potențial distructiv/toxic, nu sunt originali și devin nesuferiți, fiind într-o permanentă competiție cu oricine, motiv pentru care deși profesional sunt buni și foarte buni, instinctul natural al bunului simț ne spune că trebuie evitați.
Câteva trăsături ale oportuniștilor a.) flexibilitate morală: oportuniștii își schimbă valorile și convingerile în funcție de situație, fără ezitare. Ei pot apărea ca aliați devotați într-o zi și ca adversari indiferenți în următoarea, dacă situația o cere; b.) lipsa de loialitate: loialitatea unui oportunist este întotdeauna condiționată de câștigurile pe care le poate obține. Aceștia sunt dispuși să trădeze rapid o relație sau un angajament dacă apare o oportunitate mai bună. c.) manipulare: oportuniștii sunt adesea manipulatori iscusiți, folosind abilități de persuasiune și influență pentru a-și atinge scopurile. Ei pot înșela, minți sau omite adevărul pentru a obține ce își doresc; d.) lipsa de consecvență: comportamentul unui oportunist poate părea haotic și inconsecvent, tocmai pentru că acțiunile lor sunt dictate de circumstanțe, nu de un set de valori stabile.
Recunoașterea unui oportunist poate fi dificilă, deoarece aceștia sunt adesea șarmanți și convingători. Cu toate acestea, există câteva semne care ne pot ajuta să îi identificăm: a.) inconsistență în comportament și opinie, se poate recunoaște când cineva își schimbă frecvent părerea și se adaptează la orice situație; b.) lipsa de angajament asumat, nu declarativ. Oportuniștii evită să se implice pe termen lung într-o situație, preferând să rămână liberi de angajamente pentru a profita de noi oportunități, deși pot folosi metode de persuasiune destul de convingătoare; c.) tendința de a exploata: oportuniștii sunt mereu în căutarea modului în care pot obține beneficii personale, chiar dacă asta înseamnă să folosească sau să manipuleze pe alții, îmbrobodindu-i cât sunt de ”unici” și ”fantastici” și cum le coincid ideile…”de minune”, ar spune o prietenă.
Răsfoind o carte de interviuri ale unui fost ministru de externe, mi-a căzut privirea pe o afirmație cu care sunt întru totul de acord: ”Oportunismul este cel mai vehement adversar al oportunității naționale. Nu poți face o mare națiune cu oameni care se comportă ca pilitura de fier”. Corect!!
Pentru a ne proteja de influența unui oportunist, este important să ne stabilim limite clare și să ne urmăm propriile valori. Construirea unor relații bazate pe încredere și respect reciproc este cheia raporturilor stabile și de perspectivă.
E bine de știut cum putem să identificăm oportuniștii/oportunistele și să îi/le luăm peste picior când lasă impresia că lumea începe și se termină cu el/ea , că sunt de neînlocuit și mai ales când fac mai toate lucrurile…în premieră. Oportuniștii paralizează sentimentele pozitive pentru cei din jur, sunt cei care se uită în oglinda fermecată pentru ca să li se spună că sunt <<cele mai minunate “Duoamne”/minunați domni, dintr-o țară sau chiar din lume>>.
Înțelegerea caracteristicilor lor și recunoașterea semnelor de avertizare ne pot ajuta să ne protejăm de influența lor negativă și să cultivăm relații mai autentice și stabile care datorită consistenței ne ajută să trecem și peste momentele inerente ale unor fracturi sau episoade tensionate. Relațiile autentice sunt mai trainice și mai frumoase decât cele din interes cu oameni extrem de protocolari, care jinduiesc după putere și imagine.