Într-una din diminețile în care savuram ca de obicei un capucino și un croisant, parcurgeam în diagonală câteva site-uri de informații pe tableta mea. O așteptam pe Iulia, colega și prietena mea care deseori apărea ca o sursă de echilibru pentru idealismul meu. Relația este expresia modului natural în care oamenii ar trebui să trăiască și să discute.
Iulia se strecoară prin labirintul meselor din centrul vechi, la care se făceau schimburi de idei sau se purtau discuții care să animeze timpul, unele destul de lipsite de sens și umplute de banalitate. Ecourile conflictelor în număr tot mai mare, probabil cel mai mare după cel de-al Doilea Război Mondial, răsună destul de puternic în presa internațională. La noi apar informații despre mersul lumii la rubrica ”la și altele”, interesul este scăzut pentru că ”oricum nu iese nimic”. Este straniu să auzi un bubuit de bombe, i-ar trezi pe mulți care își continuă viața anodin. La noi nu auzeam pe mai nimeni să aibă mari preocupări despre situația externă, semn că fiecare tinde să rămână în bula intereselor sale și a propriului comfort.
Este stimulant să începi ziua savurând cafeaua de dimineață cu o persoană care poate fi definită în mod simplu ca originală, deși bruma-i de stoicism nu ajută digestiei multora. E apăsător să nu ai cui să-i ceri sfatul, altcuiva decât celor din familie. Modul direct și sincer de a vorbi este reconfortant. Am considerat mereu că este o formă de autoapreciere dacă te asociezi cu oameni integri, cu idei clare, care nu sunt slabi de caracter și mai ales care nu sunt plini de sine. În general, când interlocutorul este stoic sau nu îți trezește interesul și spiritul parcă se înarmează să lupte în apărarea rațiunii.
– Salut Răzvan! Scuze că am întârziat, dar s-a prelungit o întâlnire mișto cu un amic, redactor la Dilema.
– ”Never mind!”, mă bucur să te revăd și să mai sporovăim.
– Te-ai hotărât până la urmă să intri în politică, e nevoie de oameni care au idealuri? A pus o întrebare în stilu-i caracteristic, puțin ironic, în timp ce se așeza la masă.
Un ospătar se apropie să ia comanda, răspunzând solicitării cu repeziciune și amabilitate, contrar fețelor ponosite și respingătoare de la alte cafenele care mai degrabă falimentează o firmă decât să o scoată pe plus. Pe de altă parte, în toate domeniile există o criză a resursei umane calificate.
– Doresc să îmi păstrez neutralitatea. Așa îi voi putea aduce la aceeași masă și pe unii și pe alții, cu fiecare există asemănări și deosebiri. Nu ne mai aflăm în perioada ideologiilor. Cromatismul politic din păcate dezbină.
Nu era țelul meu de a face politică, însă nu îmi ascund convingerea că de calitatea oamenilor politici depinde destinul și soarta noastră ca popor sau ca și comunitate. Îmi dau seama cum în timp am somatizat ideile care oarecum mă încântau și aveam impresia că îmi apare un fascicul al lucrurilor bune și cum, dintr-o dată, mișcarea politică ar putea fi ordonată datorită principiilor unor oameni care puțini, dar buni ar putea împinge lucrurile înainte. Calitatea și mai ales carcaterul oamenilor fac diferența în orice domeniu. Îi povestesc Iuliei de ce politica este o vocație și nu o profesie și mă dojenește cu fața brăzdată de neîncredere, scârbă și dezamăgire față de lumea politicii. Mă cuprinde o stare de ușoară confuzie.
– Ai făcut cea mai bună alegere. Știi cum e cu ”băgatul în valău…”. Nu vezi că ne îndreptăm spre prăpastie? Ne lipsesc liderii care să ne conducă către un destin frumos, în care să își găsească rostul și susținerea și tinerii și cei care nu au pedigree-ul pentru a fi recomandați în funcții sau să aibă proiecte dedicate. Sunt prea multe lanțuri ale slăbiciunilor.
– Tocmai că vorbești despre un destin frumos, politica are o valoare intrinsecă. Vezi Iulia, guvernarea înseamnă posibilitatea de transformare a unei societăți.
– Hmm, ești un idealist incurabil. Ca să schimbe cineva ceva are nevoie de integritate pentru a nu fi șantajabil și să aibă curajul reformelor. Cu unii oameni ipocriți și nesinceri, chiar agramați nu poți transforma nimic în bine.
Interpretarea Iuliei era sumbră, vorbește mereu foarte clar. Idealist fiind mă inspiră pasiunea pentru neam și patriotismul luminat al Școlii Ardelene, al Mișcării pașoptiste și al Junimii. Iulia îmi povestește despre decăderea politicienilor, totul pentru și despre ei înșiși. Eu cred în continuare în traseul moral al celor 10 porunci.
– Responsabilitatea devine un lucru rar pretutindeni, continuă încercând să îmi aducă privirea la realitate deoarece ochii mi se fixaseră în proiecțiile pe care mintea mi le făcea ca reacție la afirmațiile sale.
– ”Cine e fără păcat să arunce cu piatra” Iulia. Nu trăim într-o lume perfectă, interesul a dominat și corupt mereu. Cu toate acestea trebuie să acceptăm importanța guvernării. Democrația, așa cum este ea, plină de cârpituri, este cea mai populară formă de guvernare. Detractorii civilizației europene sunt cei mai aprigi contestatari ai democrației. Îmi aduc aminte cum era în timpul dictaturii înainte de 90. Cel mai popular sistem de guvernare, care permite un schimb al conducerii politice este democrația, un sistem imperfect dar cu mai puține lipsuri decât toate celelalte orânduiri.
– Degeaba încerci să înnobilezi politica. Te întreb: ”unde sunt liderii?”. Se gândesc mai mereu la grupurile lor de interese. Nu vezi că ochiul imaginației și fibra curajului sunt cam atrofiate la politicieni? Dacă nu îți îndeplinești promisiunile nu vei fi niciodată lider. De și-ar fi îndeplinit 30% din promisiunile făcute în campaniile din ultimii 30 de ani, azi eram în topul celor mai dezvoltate țări ale lumii, așa am rămas cu căile ferate care sunt deplorabile, în timp ce în toate țările cu un nivel ridicat al calității vieți se recurge la transportul feroviar din comoditate și din rațiuni practice, inclusiv cele care țin de reducerea poluării. Putem continua cu alte episoade dramatice precum minciunile legate de Bechtel al cărui contract ”s-a pierdut” sau proiecte cu dedicații, grupuri de interese așezate în spatele lui X,Y,Z. Tu nu știi cum e să stai pe holurile spitalelor când ai pe cineva bolnav și să vezi cum intră cu tupeu câte un șmecher peste cei care stau în așteptare mâncați de disperare. Ni s-a aruncat destul fum cum că se vor construi căi ferate, spitale, autostrăzi, școli. Hoția pentru unii a devenit virtute. Cum tu nu ești unul dintre cei care nu își îndeplinește promisiunile mai bine stai cu o carte să le sugerezi altora ce să facă. Cineva mai trebuie să și gândească.
Zâmbesc.
– Nu te contrazic. A fi lider înseamnă să ai în fața ochilor binele tuturor și în mod pragmatic să ai popularitate, să ai curajul de a sta între oameni și de a-i simți. Mereu în lume vor fi întrebări fără răspuns. Dumnezeu a venit între oameni, iar aceștia i-au pregătit moartea, această istorie se repetă în multe situații din viețile noastre. Dorința de autorealizare a celor care se află în politica activă nu poate fi condamnată, ține de firea omului. Pe unii puterea îi orbește sau îmbată, depinde de structura sufletească și de inteligența fiecăruia. Într-adevăr s-a promis mult, însă mereu întâmpinăm piedici și noi, independent de voința noastră. Dacă noi ne tolerăm cu toate neajunsurile, ar trebui să știm să-i tolerăm și pe semenii noștri. Dacă stăm să analizăm obiectiv unde am fost în urmă cu 20 de ani și unde suntem azi vezi multe diferențe, s-au modernizat și schimbat multe. Nu pot fi puși toți în aceeași oală Iulia.
– Puțini sunt cei care doresc să-i ajute pe alții. Oamenii doresc în majoritatea lor să domine și să își sporească propria putere. Apreciez totuși că îți păstrezi libertatea.
– Susțin o politică bazată pe etica virtuții. Pentru Toma de Aquino guvernământul, asemeni legii, există în vederea unui scop: înfăptuirea binelui comun. Pledez pentru importanța rolului politicii și a nevoii de a fi conduși și reprezentanți. Să nu pretindem ca politicienii sunt paraclisierii adevărului. Se pot stabili și impune criterii de selecție a celor care se califică prin pasiune, dăruire și etică politicii pentru a răspunde nevoilor celor mulți.
Vă regăsiți mulți în acest dialog imaginar. Desigur că, orice discuție despre politică cuprinde o mare varietate de stiluri și abordări. Politica serioasă nu se poate face fără etică, filosofie morală, sociologie, chiar teologie pentru că politica are de-a face cu împlinirea vieții umane. Este o activitate palpitantă, se poate face mult bine dar și este o sursă de conflicte îndelungate din care profită oamenii cu mize mici.
Cam acesta ar fi un fragment dintr-o carte despre un dialog referitor la politică. Un text în care cititorul este urmărit, pe de o parte de o politică a imperfecțiunii, coruptă, iar pe de altă parte aceasta se revelează ca un scop moral în slujba omului. Iulia poate fi descrisă ca o figură rebelă, antisistem, dezamăgită de decăderea politicii și de inconsecvența politicienilor. Răzvan rămâne un idealist care nutrește o empatie controlată de speranțele și temerile oamenilor.
Vorbind despre politică vorbim și despre natura umană, cel mai mare rău al acesteia este orgoliul, urmat de lipsa onoarei sau de cuvânt. Dar, pentru o aprofundare se poate începe cu operele Etica Nicomahică și Politica lui Aristotel, ideile acestuia au dominat întreaga gândire politică europeană.