Mesaj adresat clerului și credincioșilor ortodocși români prezenți la Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române de la Roma (februarie 2025)
Preasfințiile Voastre,
Distinși reprezentanți ai clerului și ai comunității românești,
Vă mulțumesc pentru atenția specială pe care mi-o rezervați! În expunerea mea nu voi ocoli subiecte care ne frământă, de dragul unei imagini convenabile sau să nu deranajez pe cineva. Îmi pasă de Biserică și de viața spirituală a comunității mele. Biserica de după Rusalii a avut mereu frământările ei, dificultăți, reușite, temeri dar și convingeri. Biserica nu e ferită de primejdii nici din interior, nici din exterior. Biserica trebuie să vegheze ca teologia să nu se transforme în ideologie și să nu devină o simplă administrație. Într-o lume în care informația și canalele de comunicare se diversifică, iar omul este în căutarea unor răspunsuri, chiar într-o lume frenetică în care cariera este una dintre priorități, dacă nu chiar prima, acest om în căutarea sensului poate să cadă ușor pradă unor căi amăgitoare. Este nevoie de o pregătire constantă a preoților, nu de o omiletică lacrimogenă ci de a vorbi limba veacului, de a oferi mângăiere și răspunsuri disperării umane, de a-l face mereu atractiv pe Hristos. Azi tot mai multă lume apelează la psihologi, preotul bine pregătit poate să ofere mai multe soluții celor care suferă de numeroase tulburări, nesiguranță, tristețe, goluri interioare, singurătate. Cărțile înțelepciunii, patristica și patrologia sunt elemente bibliografice fundamentale în acest sens. Am menționat și tristețea pentru că este nevoie să se repropună lumii entuziasmul și bucuria creștină.
Există un efect toxic asupra societății românești în ansamblul ei. Lumea s-a înrăit și este multă mânie, iar în multe situații avem parte de atmosfere otrăvite. Place, atacul, injuria, calomnia, scandalul. În fața acestor situații rolul cathartic al Bisericii este esențial.
În ultimii ani am putut constata unele inflamații mistice în societatea românească, care par că se înmulțesc cu trecerea timpului. Este important ca oamenii să fie educați, să facă diferență între credință, superstiție și ezoterism. Sincretismul nu a fost prezent doar în perioada secolelor II-IV. Pentru a nu deveni captivi acestor stări de fapt, intervine rolul preotului care le spune oamenilor despre cunoașterea lui Hristos care este o știință plină de adevăruri simple despre om și mai ales plină de iubire. Menirea preoților este să ne învețe să îl cunoaștem pe Hristos. Cunoașterea intelectuală a credinței este importantă pentru a evita deviațiile, dar nu este suficient să fie cunoscută dacă nu este și trăită.
În calitatea de ambasador pe lângă Sfântul Scaun doresc să fac o mențiune referitoare la rolul ecumensimului. Ecumensimul/ dialogul interconfesional: este inclusiv un exercițiu de a ne îngădui unii pe alții și să învățăm unii de la alții. Doar dialogul poate purta adevărata cunoaștere și face ca Evanghelia să fie mai credibilă pentru necreștini și agnostici. Biserica creștină, indiferent de confesiune, se va afla în curând în situația de a lua decizii comune pentru a-și proteja turma care se va redimensiona tot mai mult datorită duhului veacului în care trăim. Secularizarea este un fenomen care se extinde și pătrunde în mentalitatea colectivă. Este nevoie de forme de unitate, de apropiere, de dialog pentru ca să nu devalorizăm creștinimsul și dorința unității. Ecumensimul ne îndeamnă și chiar ne obligă, că place sau nu, la minimale forme de politețe care sunt necesare și în viața de zi cu zi între noi, la locul de muncă, cu vecinii etc.
Dumneavoastră sunteți ambasadorii Bisericii Ortodoxe Române, prin participarea la manifestări comune cu alte culte și religii faceți cunoscută tradiția și bogăția spirituală a ortodoxiei românești, mai ales în acest an care are o dublă aniversare: 100 de ani de patriarhat și 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea care este simbol al unității doctrinare a marii familii creștine. Ați fost și sunteți cea mai eficientă instituție care s-a grijit de românii din afara țării, menținând punți sufletești cu patria și promovând identitatea națională. Fiecare Biserică este o ambasadă a sufletului românesc.
Pe de altă parte, vorbind despre importanța dialogului între creștini, nimeni nu este exclus de la bucuria întâlnirii cu Domnul. Creștinii sunt persecutați în lume, am mai spus-o și o repet, cel mai răspândit fenomen de discriminare religioasă la ora actuală este împotriva creștinilor indiferent de confesiune, a spus-o apăsat și episcopul vicar Paisie Sinaitul cu ocazia săptămânii de rugăciune pentru unitate: „Așadar, în contextul actual al societății marcat de secularizare, de păcat, de egoism, de violență şi conflicte de tot felul, suntem chemați să ne rugăm mai mult și să intensificăm mai mult cooperarea şi solidaritatea, coresponsabilitatea şi comuniunea frățească” ne-a îndemnat episcopul vicar patriarhal.
În mediile online observăm cum există un folclor național contrafăcut, proliferează bârfa, kitchul, prostia sub forma pseudo ironiei, copiii sunt expuși unei agresivități mediatice fără pudoare. Nebunia epidemică a culturii woke, a ultraprogresismului, pe de-o parte și a misticilor și ultranaționaliștilor pe de altă parte pare că nu îi mai lasă pe oameni să gândească rațional. Aceste deliruri sunt un fenomen care ne copleșește și din mijlocul cărora trebuie să încercăm să ne eliberăm, căutând echilibrul și cumpătarea la care ne îndeamnă creștinismul. Avem nevoie să recuperăm reflexele străvechi ale minții sănătoase, ale bunului simț și aici rolul Bisericii de a educa este fundamental. Biserica educă, iar educația către libertate este egală cu educația către responsabilitate.
În toate funcțiile vremelnice pe care le-am ocupat am fost un susținător al Bisericii din pură convingere, respectând diversitatea opiniilor și a convingerilor ideologice și religioase, deoarece creștinismul este o valoare universală și este o religie a toleranței. Preoții și dascălii au fost mereu apostolii neamului nostru. Vă manifest recunoștință și mulțumiri deoarece prin activitatea dumneavoastră faceți istorie și veți constitui un reper pentru generațiile viitoare ale românilor din afara țării.