Viziunea pare uneori ceva poetic, însă este mai degrabă proiecția noastră în baza unor credințe, ideologii, principii de management etc. Viziunea este un produs al mai multor adevăruri. Fundamentală este de fapt originea spirituală și chemarea transcedentală din care derivă demnitatea și înțelegerea profundă a ființei, fără această dimensiune, spre exemplu fericirea este relativă și se înțelege prea puțin din lucrurile esențiale. Este importantă și nanotehnologia, este de interes și biotehnologia și tot ceea ce noua revoluție industrială 4.0 aduce cu sine pentru a elabora proiecțiile viitorului. Viziunea pe care ne-o formăm despre lume depinde și de raportul dintre noi. Viziunea nu elimină erorile, dar le surclasează sau le procesează pentru a le evita repetarea. Poți avea satisfacții în funcție de cât de mult reușești să deslușești sensul vieții, să prețuiești oamenii de caracter și să nu te împiedici în gândiri obtuze, egoiste sau în teama de necunoscut și implicit de a lua deciziile greșite și nechibzuite. Viziunea provoacă schimbări, competență în management și mai ales stări de spirit și încredere. Spre exemplu o viziune realistă este dată de faptul că nu suntem veșnici pe pământ și momentul în care trecem pragul poate fi cel mai cumplit în momentul judecății conștiinței. 

Nu demonizez pentru că am învățat să condamn păcatul nu păcătosul cel puțin din două motive, “cine este fără de păcat să arunce cu piatră” (Ioan 8,7) și pentru că haina imperfecțiuni (nu a răutății și nici a falsității!) o purtăm cu toții. Nu tolerez ipocrizia și nesimțirea, sunt surse ale minciunii care corupe, poluează nociv adevărul și realitatea în care trăim.

Grobianismul și aroganța sunt cele mai nesuferite comportamente, de aceea nu mă veți vedea în preajma unor oameni din această categorie.

Ordinea are mai multe beneficii decât dezordinea, regulile aranjează viața, fac ca o instituție să fie mai eficientă, traficul să fie mai ușor de suportat și ne amintesc că libertatea mea se termină unde începe libertatea celuilalt (Kant și Martin Luther King).

Prietenia este dovada încrederii, e darul vieții “cea mai de preț comoară” (Ecleziastic). De fapt în zadar am avea bunuri materiale și realizări dacă nu avem cui să le împărtășim, existența fără prietenie ar fi asemeni unui pământ arid, nefertil.Oamenii virtuoși au cea mai durabilă prietenie căci se corectează reciproc, se înalță moral urmând mereu frumosul moral, se modelează între ei, luând trăsături unii de la ceilalți pentru a se desăvârși (Aristotel în Etica Nichomaică).

Schimbările se fac împreună, rezultatele sunt ale unei echipe riguroase, formată din oameni onești, responsabili, creativi, animați de valori și țeluri comune și care sunt imuni la bârfă. Cei care nu corespund nu se califică nici cel puțin pentru rolul de suporteri ai eticii și nici ai schimbărilor care provin din dorința profundă. Luarea deciziilor și schimbările se fac cu asumarea unor prețuri, chiar greșeli și eșecuri. Uneori, dacă ești curajos și principial devii incomod, riscând să fii dus pe eșafodul execuțiilor mediatice de nemernicia și micimea unora, care oricât s-ar ascunde după anonimat tot se vor cunoaște pentru că același soare răsare și peste cei buni și peste cei răi. Noua ghilotină se numește calomnie, iar călăi submediocri, mândri de rolul lor sunt suficienți. Cred că fiecare dintre noi se regăsește în episodul din Ghețimani. Spre însuflețirea celor credincioși, dincolo de trădare, abandon,